Bel Canto e o dramă cu distribuție internațională, de la Julianne Moore, la japonezul Ken Watanabe (pe care l-ai văzut în Inception, dar poți să îl vezi și în filmul care a avut premiera zilele acestea, The Creator), germanul Sebastian Koch (de neuitat în The Lives of Others), dar și francezii Christopher Lambert (Highlander) și Elsa Zylberstein.
Inspirat din fapte reale, Bel Canto spune povestea unei soprane (Julianne Moore) care dă un concert privat într-o țară din America de Sud, unde ar trebui să fie prezent și președintele țării. Niște luptători de guerilă iau invitații ostatici, pentru a le fi îndeplinite mai multe cereri. Situația se prelungește, până când ostaticii ajung să empatizeze cu situația luptătorilor.
E o situația morală complicată și la limită, din care, ca privitor, înțelegi mesajul și poți empatiza cu acesta. Dar modul în care e tratat pare să facă abstracție de realitatea politică și de clase din lumea reală… De aceea pare un film din trecut, nu un film realizat de curând. 🙂 Sunt multe producții de genul acesta. În ultimele zile am trăit aceeași senzație de inadecvare la anii pe care îi trăim și la nivelul de auto-conștientizare a relațiilor de putere și nu numai în The Only Living Boy in New York și A Good Person. Dar Bel Canto e un film frumos, în toată naivitatea lui, la fel ca și celelalte două filme de mai sus, de pe Prime Video. Și spune chiar și două povești de dragoste. 🙂
Renée Fleming este soprana care îi împrumută vocea actriței Julianne Moore, în scenele cu arii celebre de operă.
Bel Canto e disponibil pe Prime Video.
