Noul film al lui Woody Allen este dovada a cate poti sa faci cu un film daca nu mai ai nimic de demonstrat ca regizor. Probabil exista creatori care ar regiza filme mai reusite cu acelasi buget, dar Woody Allen are parghiile (adica brandul) care ii permit sa transforme intr-un film orice capriciu nostalgic. Am trait senzatia ca Woody avea nevoie doar de un pretext oarecare pentru a patina romantic in Parisul interbelic al lui Hemingway, Gertrude Stein, Scott Fitzgerald, Cole Porter, Dali, Picasso si altii.