Un trandafir pentru Emily si alte povestiri – Cu greu te saturi de istoriile Sudului

417

Citind cele opt povestiri scrise de Faulkner, grupate în volumul Un trandafir pentru Emily, îţi dai seama că bătrânul Sud a scos ce are mai bun sufletul unui artist, dar şi ce este mai urât în ceilalţi. Este un Sud al segregării de orice fel, al prejudecăţilor ce taie în carne vie şi al rasismului feroce. Un Sud greu de urnit din loc, dar care începe să disimuleze modernitatea. Un tărâm bântuit, al poveştilor morbide şi al fiorilor de groază. Dar şi un Sud al fiinţelor luminoase şi al imaginarului fertil. Exact cum este şi pământul mlăştinos pe care zace şi care devine o capcană, dar şi o sursă a vieţii pentru fiinţele adaptabile.

Parcurgând cu sufletul la gură aceste proze, mai ales datorită amestecului dintre furiile pătimaşe, resentimente, derularea imprevizibilă a faptelor, neputinţele umilitoare, reacţiile explozive şi personejele feminine dezinvolte şi curajoase precum nişte amazoane, fie discrete şi taciturne, sau vulnerabile, a căror singurătate ascunde un secret înspăimântător, ai impresia că urmăreşti un film. Faulkner are un stil în care se regăsesc abilitatea de a capta atmosfera unui spaţiu în care dramele mustesc în peisaje stranii, vivacitatea dialogurilor, tensiunile şi enigmele dătătoare de suspans şi ambiguitate, ce fac dintr-o aşezare banală un loc al insolitului halucinant, ce stârneşte curiozităţi şi legende. Datorită acestui stil şi mai ales personajelor ce stârnesc fie compasiunea, fie groaza, dezgustul sau revolta, prozele sale nu se demodează, nu permit aşezarea prafului ce ameninţă oprele unui clasic, adesea abandonate de cititorii noilor generaţii.

Alături de Truman Capote şi Toni Morrison, William Faulkner pare să fi avut menirea de a conserva, prin oprele sale, imaginea unui Sud incomod, al extremelor, pe care îl descrie pictural şi incisiv. Este nemilos cu ai săi compatrioţi şi nu ezită să le demasce mărginirea ce duce la acte crude. În schimb, este cât se poate de milos cu marginalii, cu ostracizaţii, amintindu-ţi de prozele timpurii ale lui Truman Capote din volumul Acum ne despărţim.

În centrul fiecărei povestiri din volumul Un trandafir pentru Emily se află un marginal sau un inadaptabil ce atrage ura colectivă, devenind o victimă a nedreptăţii. Uneori, acest inadaptabil este chiar un membru al unei familii respectabile dar pe care schimbarile sociale sau lipsa oportunităţilor conjugale îl plasează în rândul ciudaţilor, al nefrecventabililor şi al oamenilor condamnaţi să traiască mereu cu sentimentul inadecvării, devenit o moştenire transgeneraţională.

Acest volum, datorită varietăţii subiectelor şi a temelor abordate, are de toate pentru toţi. Vor fi absorbiti de lectură şi aceia care preferă suspansul (uneori) morbid (Un trandafir pentru Emily, Câinele, Soarele acela din amurg), şi cei ce aleg drama cu substrat social (Septembrie pârjolit, O toamnă în Deltă, Incendierea hambarului) sau povestirile a căror acţiune se petrece pe fundalul unui război şi care au consistenţa unui microroman despre maturizare (Castor, Mireasma de verbină). Deşi temele abordate sunt diferite, aceste proze au ceva în comun: încăpăţânarea personajelor de a rămâne în acel Sud încremenit în trecut, al cărui spirit retrograd degajă mai degrabă o întunecime primordială, de timp fără schimbări.

Aproape toate personajele se afundă în acest Sud al trecutului, fugind cât pot de mult de realitatea unui prezent cotropit de modernizare, fie ea şi una superficială. Ele devin astfel captive în Sudul a cărui longevitate arhaică, lacomă şi atemporală şi ale cărui reguli nescrise încep să fie ameninţate de lumina unei epoci noi, pe care nu o înţeleg. Iar când nu sunt potopite de căldura sufocantă ori pierdute în tenebrele propriilor minţi împotmolite într-un timp al strămoşilor plini de secrete cumplite, personajele lui Faulkner sunt revigorate de instincte ce nasc acţiuni vindicative sinistre, de orgolii primitive şi de impetuozitatea animalică deseori îndreptată împotriva cei aflaţi la marginea societăţii, de cealaltă parte a zidului construit de rasism.

Un trandafir pentru Emily - featureEditura Art, 2016

Citeşte şi Acum ne despărţim – Surpriza pe care o meritau cititorii lui Truman Capote

Cortegiul umbrelor – Un spaniol care scrie precum un sud-american, adică foarte bine

Acum ne despartim – Surpriza pe care o meritau cititorii lui Truman Capote

Cortegiul umbrelor – Un spaniol care scrie precum un sud-american, adica foarte bine

 

NICIUN COMENTARIU

LASĂ UN COMENTARIU