Un homme et une femme: Pierdut iubire - am regăsit-o

tumblr_m572yg7g1Z1rxh7yio1_1280.jpg
Sursa: Anouk Aimée in Un homme et une femme (r: Claude Lelouch, 1966)

Dacă ar exista un mini-ghid al luatului de la capăt, s-ar numi Un homme et une femme. Cu o coloană sonoră superbă sub semnătura lui Francis Lai, filmul pendulează între stări meditative în imagini alb-negru şi cadre color care par să plutească într-un flow melodios. Cam singurul film notabil al lui Claude Lelouch, abundă în aceste imagini fotografice cu Franţa anilor ’60 într-un decembrie ploios.

În psihologia populară, emotional luggage înseamnă rămăşiţele sentimentale (de obicei dureroase) provenite din relaţii anterioare. În această idee, Anne Gauthier şi Jean-Louis Duroc se cunosc la internatul unde învaţă copiii lor şi dau naştere unui început de iubire fragil, dar intens. Deşi amândoi sunt visători, încă prinşi în iubirile din trecut, pe care absenţa le-a idealizat.

 

 

Un homme et une femme e ca o dimineaţă ploioasă de sâmbătă, cu jazz şi ceai negru, plus nostalgia acaparatoare atât de specifică French New Wave-ului... Unele scene te absorb complet, şi ajungi să experienţiezi sinestezie: priveşti şi auzi marea, eşti acolo, iar într-un final simţi mirosul de apă sărată. Te simţi relaxat şi boem.

Lelouch reuşeşte să redea într-un mod extrem de artistic şi totodată natural chimia dintre Anne şi Jean-Louis. Jucându-se cu spaţiul şi culorile, într-un continuu du-te-vino de la acţiune la conversaţie liniştită, surprinde momente atât de frumoase, încât te trec fiori. La aceşti fiori contribuie bineînţeles şi actorii, în special Anouk Aimée, a cărei frumuseţe e pusă în valoare de feminitatea ei extrem de naturală şi expresivă.

Pe alocuri sunt inserate câteva reflecţii asupra artei şi vieţii, Lelouch fiind un observator fin al frumosului: “Giacometti spune la un moment dat - Dacă ar exista un incendiu şi aş avea de ales între un tablou de Rembrandt şi o pisică, aş alege pisica [...] şi apoi i-aş da drumul.” Însă partea cea mai bună a filmului e optimismul contagios, pentru că, în fond, tema centrală e posibilitatea de a reîntâlni iubirea.