Operatiunea „Cazinoul” – Sau cum arata un joc de monopoly pe sticla

295
imagine: film-book.com

Profit de introducere să punctez că bugetul acestui film a fost de 40 milioane de dolari. Conform IMDB, în week-end-ul de deschidere au recuperat cam un sfert din buget. Nu e rău pentru început. Să nu uităm: „Casa câștigă întotdeauna”. Această temă este abordată cu recunoștință și cu trimitere la material mai consistent, personajele inspirându-se și chiar întrebându-se reciproc de cum ar fi procedat De Niro în Casino.

În trailer ni se prezintă mai toată motivația personajelor principale și filmul nu aduce surprize, așa că vă puteți face o idee destul de bună despre ce vă așteaptă.

Acțiunea are un ritm relaxat și confirmă rolul de comedie fără pretenții de film artistic. Cred că regizorul țintește să captiveze publicul cu poante originale și un soi de empatie cu cele trei personaje principale, cu probleme de oameni obișnuiți: financiare, carieristice, familiale sau de abuz de substanțe.

Fără să apese prea mult pe vreuna dintre ele, pentru a nu strica sesiunea de respiro, filmul alunecă ușor peste toate conflictele personajelor, care, luate aritmetic, ar produce uimire și unui mare romancier, mergând de la crize de identitate sau de cuplu la probleme sociale, adulter, delapidare și abuz de putere, violență și crimă organizată. Martin Scorsese și Francis Ford Coppola nu au reușit să cuprindă atât de multe aspecte într-un singur tur de forță de 88 de minute sau mai puțin. Poate de aici vin entuziasmul și dorința mai tânărului Andrew Jay Cohen, scriitor la debutul regizoral, de a-și trece cât mai multe dintre idei în operă, deodată.

Parcă pentru a confirma această inerție a filmului, personajul negativ, șef mafiot criminal, își uită masca de duritate și, în ultimele momente, exclamă că nu înțelege de sunt atât de răi cu el personajele principale (mă feresc să le numesc pozitive). Mai mult, în seria de evenimente grave din film, de la incendiu la sustrageri de bani, mutilări și crimă, personajele își păstrează o stare de relaxare nenaturală, mai curând ca la o partidă de monopoly între prieteni decât într-un turnir pe viață și moarte, cum e sugerat de expoziție.

Limbajul colorat și referirile directe și frecvente la iarbă i-au adus filmului restricția pentru minori în SUA, cu toate că la noi a venit în categoria N15. Personal, întrucât riscul de a lua în serios scade cu vârsta, aș fi propus un N25, chit că nu există.

În concluzie, dacă vreți să vedeți un film ușurel cu poante, unele improvizate, altele mai elaborate, care să aibă ceva scene de acțiune dar fără tresăriri și un confortabil happy-end, mergeți liniștiți la acest film.

Scor: două zaruri

 

NICIUN COMENTARIU

LASĂ UN COMENTARIU