In umbra esafodului – Cum scapa cu viata o aventuriera

621

N-ar trebui să te sperie titlul. Romanul scris de Carol Birch are în centru genul acela de protagonistă care depăşeşte toate obstacolele, oricât de mult s-ar strânge laţul în jurul ei. Margaret este un personaj luminos, neînfricat, şi aprig, dar şi duios, plin de compasiune chiar şi atunci când nedreptatea socială din Anglia secolului al XVIII-lea îi înăsprea pe cei proveniţi din clasele sărace. Îşi croieşte propriul drum în viaţă, unul plin de riscuri, ce-i drept, înfruntând societatea rigidă şi nemiloasă cu oamenii care greşeau când nimereau în medii austere. Aşa cum au făcut-o şi unii contemporani uimiţi de povestea ei, autoarea îi permite acestei eroine care te va cuceri multe portiţe de scăpare din situaţii limită.

Despre Margaret Catchpole, protagonista (reală) a romanului În umbra eşafodului se poate spune că este una dintre cele mai lăudate infractoare din toate timpurile, dar nu în lumea delincvenţilor periculoşi, unde ar fi părut un îngeraş neprihănit, ci a oamenilor cinstiţi. Fiul femeii căreia îi furase un cal i-a dedicat chiar şi un roman. Contemporanii i-au apreciat spiritul de observaţie prin care a surprins viaţa din coloniile de pe lângă Sydney, iar cei ce au cunoscut-o au transformat-o într-un personaj feminin de legendă, ce putea fi pusă alături de o amazoană sau de fiica unui luptător mongol, datorită unui episod plin de eroism, în care a salvat viaţa unei femei călărind ore în şir fără şa. A fost o femeie devotată oamenilor pe care îi slujea, cu minte ageră, dar neşlefuită de învăţătură din cauza unei condiţii umile. S-a înhăitat cu marinari dedaţi contrabandei, iar marea ei iubire pentru Will, un aventurier cu faimă proastă i-a adus o condamnare grea, de care a scăpat prin mijloace speculoase, la fel cum i-a fost şi biografia.

Biografia adevăratei Margaret Cathpole pare desprinsă dintr-un roman de aventuri ce ar fi trebuit scris de Alexandre Dumas. Conţine fapte de eroism, greşeli justificate de inegalitatea socială, multe acte de vitejie, dragoste cu nabădăi, suspans, acţiune şi acea linie subţire între inocenţă şi vinovăţie, datorită căreia îi ierţi toate faptele controversate. A lăsat în urmă imaginea unei aventuriere libere într-o eră care nu le rezerva femeilor decât îngrădiri şi a trăit pe muchie de cuţit într-o lume unde majoritatea fetelor sărace devenite slujnice, aşa cum fusese şi ea, au fost condamnate la o viaţă searbădă. Şi-a asumat riscuri, a sfidat autoritatea şi regulile, a traversat mări şi ţări şi a supravieţuit pe meleaguri necunoscute, pline de răufăcători deghizaţi în colonişti şi de băştinaşi care pe alţii din epoca ei, mai slabi de înger în faţa diversităţii, i-ar fi speriat. O asemenea istorie de viaţă captivantă are nevoie de o povestitoare abilă pentru a deveni sursa unui roman. Iar Carol Birch se ridică la înălţimea unei astfel de biografii spectaculoase. Doar şi-a dovedit calităţile de povestitoare şi în romanul de aventuri Menajeria lui Jamrach, nominalizat în 2011 la Man Booker Prize.

Cartea scrisă de Carol Birch se citeşte pe nerăsuflate, reamintindu-ţi de vremurile în care descopereai plăcerea lecturii datorită romanelor pline de peripeţii. Are un epic dens, plin de personaje pitoreşti, care ţi se lipesc de suflet. Încă de la început ai impresia că devii martorul unei lumi pestriţe, pe care autoarea o redă printr-o veridicitate olfactivă greu de ignorat şi prin expresii sau cuvinte ce îi adaugă ritmului narativ acea oralitate plină de umor specifică marilor povestitori ce vor să te facă să trăieşti alături de personaj, să vezi lumea prin ochii lui, să o simţi prin toate canalele senzoriale, dar să-i înţelegi mai ales motivele din spatele acţiunilor, strâns legate de legile unei anumite epoci. Talmăcită de Ovidiu-Gheorghe Ruţa, cartea lui Carol Birch te ţine cu sufletul la gură şi te face să-i iubeşti personajul, cu fiecare pagină.

Asemenea personajelor controversate din cauza unor acte ilegale – furtul de cai şi ajutarea unor marinari contrabandişti – aspru pedepsite în acea perioadă, prin sentinţe disproporţionate care urmăreau mai mult umilirea publică a vinovatului decât dreptatea, mai ales dacă vinovatul era femeie – Margaret Cathpole a stârnit deopotrivă admiraţie, dar şi ură. A fost considerată o victimă a unei societăţi deloc ofertante pentru cei săraci, dar a şi fost hulită asemenea unei infractoare isteaţă, care mai degrabă ar fi făcut ea însăşi victime, decât să devină una. Prin ochii lui Carol Birch, Margaret devine o copilă înzestrată încă de timpuriu cu forţa de a depăşi obstacole într-o lume a bărbaţilor. Îşi asuma nişte gesturi considerate libertine, petrecea la ore târzii în cârciumile frecventate de marinari, alături de iubitul ei şi de cei din tagma contrabandiştilor, ignora gura lumii, călărea la fel de bine precum un bărbat, iar curajul şi grija maternă faţă de copiii pe care îi îngrijea în calitate de angajată loială a unor familii respectabile alcătuiau un portret înşelător.

Această Margaret din romanul În umbra eşafodului este un aliaj de trăsături opuse, de contradicţii. Are şi calităţile unei mame ce aspiră la confortul unei vieţi domestice, când îngrijeşte copiii stăpânilor ei, dar şi unele specifice unei amazoane ce respinge modelul tradiţional ce includea căsnicia şi naşterea. Este şi candidă precum o sentimentală naivă îndrăgostită, dar şi aprigă precum un aventurier uns cu toate alifiile. Se poate integra uşor în casele simandicoase, dar se simte în largul ei şi în zonele rău famate, unde se aflau tavernele frecventate de marinari. Ştie să legene un nou-născut, oprindu-i plânsetul, dar este capabilă să înfrunte şi pericolele, călărind ore în şir pe un cal furat şi intrând în Londra deghizată în bărbat. Are o reputaţie bună printre oamenii de vază, însă planează asupra ei şi umbra buclucului adus de relaţia cu Will, o vedetă în rândul contrabandiştilor. Îşi respectă stăpânii, dar şi urăşte servilismul recomandat săracilor pentru a supravieţui.

Dincolo de pasajele specifice unui roman de aventuri, romanul o prezintă pe Margaret în ipostaza unui observator profund al epocii sale, al moravurilor şi al metehnelor tipice societăţii engleze din secolul al XVIII-lea. Încă de mică a reflectat, datorită unei educaţii flexibile, asupra diferenţelor dintre privilegiaţi şi cei săraci atunci când erau aduşi în faţa judecătorilor. Pentru familia ei, contrabandiştii erau nişte oameni confruntaţi cu lipsuri, care aveau dreptul să-şi depăşească statutul umil într-o societate în care oamenii din clasa de jos erau condamnaţi din naştere la o viaţă mizeră, fără şansa de a-şi câştiga un trai decent în mod cinstit, fără posibilitatea de a progresa, de a urca în ierarhia socială fără acte ilegale.

La imaginea contrabandistului ale cărui acte puteau fi justificate în opinia mamei ei, Margret adăuga impresiile şocante lăsate în memoria ei de scena unei execuţii la care asistase în copilărie şi la care avea să se gândească obsesiv. Condamnaţii erau de cele mai multe ori locuitori ai zonelor unde foametea era la ordinea zilei, iar educaţia şi dreptul la condiţii decente de trai lipseau. Împinşi într-o lume a delictelor şi urcaţi pe eşafod uneori chiar şi înainte de vârsta la care un om este considerat responsabil pentru faptele sale, aceşti condamnaţi îi oferă lui Margret imaginea unei societăţi inegale, injuste şi abuzive în raport cu demnitatea umană. De aceea nu va mai vedea niciodată lucrurile prin contrastul de tip alb-negru, bun-rău, ci prin filtrul compasiunii şi a dorinţei de a înfrunta limitele unei societăţi ipocrite pentru a-şi salva iubitul din închisoare, apoi pentru a-şi salva propria umanitate.

Readucând în prim-plan imaginea lui Margaret Catchpole, autoarea pledează pentru înţelegerea unei epoci înainte de a plasa un personaj real într-o anumită categorie. În romanul scris de Carol Birch, Margaret este produsul epocii ei sau, mai bine zis, un revers necesar al fiinţei care se conformează, apoi se lasă modelată de nişte legi nedrepte. Dacă vreţi să aflaţi mai multe detalii despre biografia lui Margret, cei de la Editura All au pregătit o campanie şi un concurs dedicate cititorilor, prin care să readucă în prezent această aventurieră nonconformistă a secolului al XVIII-lea, ce ar putea fi considerată o feministă avant la lettre, împărtăşind valorile unei femei independente, care a refuzat o viaţă tradiţională, regulile patriarhale protecţia socială şi curăţarea unei reputaţii pătate oferite de un mariaj.

In umbra esafodului - copertaEditura All, 2016

 

NICIUN COMENTARIU

LASĂ UN COMENTARIU