Byrne by Anthony Burgess – Calatoria unui Don Juan irlandez prin haosul unui secol

119

Byrne este o surpriză pentru acei cititori tulburaţi de Portocala mecanică, mai ales dacă în memoria lor Anthony Burgess îşi contopeşte amprenta literară cu acest roman-cult. În schimb, pentru cei familiarizaţi cu alte romane scrise de Burgess, Byrne este o delicatesă ce vine să confirme versatilitatea acestui mare autor, pentru care genurile, vechiul şi noul, secolele şi adevărurile istorice nu mai au graniţe.

Portocala mecanică a provocat un cutremur în lumea literară, ce s-a propagat rapid şi în cinematografie, stârnind şi discuţii ce au atins domenii precum psihologia şi sociología. Byrne, eroul romanului cu acelaşi nume, ar fi putut deveni la fel de faimos datorită aventurilor sale trepidante precum secolul XX, pe care l-a traversat fie din ipostaza ce se bucura fără urmă de pudoare de carnalul învecinat cu apetitul contemporanilor pentru distrugere, fie din ipostaza spectrului ce dispărea dintr-o metropolă vestică pentru a apărea în speluncile rău-famate din ţările exotice.

Plăcerea lecturii este stârnită nu doar de aventurile acestui Don Juan irlandez care a hălăduit prin urgia nazistă, ce a bântuit prin Europa anilor ’40, sau prin decorurile grotesc-apocaliptice gata să îi inspire oricând pe artiştii neînţeleşi, dornici de a şoca fără scrupule. Însăşi structura acestui roman îl face de neuitat. Byrne este un gest de curaj asumat cu maturitatea şi uşurinţa unui autor ce nu se teme de nimic, nici măcar de prejudecata conform căreia, în zilele noastre, scriitura în versuri este demodată. Aşadar, un roman în versuri nu este un act ieşit din comun pentru Anthony Burgess, care a readus în prezent lumea unor celebri (şi vizionari) versificatori ai vremurilor tulburi şi ai tipologiilor umane tumultuoase – Shakespeare, prin romanul Nothing Like the Sun (Ochii doamnei mele, Humanitas Fiction), şi Christopher Marlowe, prin romanul Moartea la Deptford.

Byrne te va cuceri şi te va atrage într-o lume unde hedonismul, viziunea apocaliptică asupra secolului XX, speranţa, oroarea cu tentă dantescă, erudiţia dublată de umorul autoreferenţial, reflecţia asupra civilizaţiei occidentale şi anticiparea marilor crize ale secolului XXI se întâlnesc ameţitor, cum numai în operele autorilor care şi-au provocat propriul secol găseşti. Ter vei simţi vrăjit de fluiditatea consistentă a romanului în versuri ce aminteşte de grandoarea lui Dante şi de răscolirile lui Byron, chiar şi în cazul în care nu te eşti în largul tău în faţa poeziei.

Găseşti în cartea lui Burgess jocurile de cuvinte sarcastice, plăcerea jonglării cu graniţele poroase dintre istorie şi alternativele atemporale, cu modul în care se îmbină erudiţia clasicistului, vizionarismul cu tentă satirică, suculenţa unei poveşti captivante, umorul ce provoacă la un dialog incomod cu genurile literare ce au conoanele bătute în cuie, dar şi cu evolutia secolului XX, flirtul inteligent cu avangarda ce încurajează estetica hibridului literar. Toate acestea, îmbinate seducător (şi înfiorător), te fac să crezi într-o contopire a epopeei cu viziunea renascentistă asupra crizelor sociale expuse halucinant, cu epicul având sevă elisabetană şi venele unui poem romantic, şi cu perspectiva postmodernă capabilă să reinterpreteze teme şi motive din trecut. Byrne este protagonistul perfect pentru un astfel de experiment literar. Are anvergura unui erou epopeic, fluiditatea spectrală, umbrele şi extravaganţa unei proiecţii ivite din imaginarul colectiv, hedonismul amoral deschis către acele experienţe ce adună senzualitatea, nihilismul, grotescul, Erosul şi Thanatosul, specifice avangardei secolului XX, şi acel apetit pentru estetica şocului, a spectacolului visceral, cu scopul unui protest împotriva ordinii, specific artei iconoclaste postbelice.

Artist mediocru, geniu situat înanitea vremurilor sale, pictor decadent, aventurier hiperviril, ce lasă în urmă numai femei însărcinate, compozitor damnat ce se visa un al doilea Stravinski, dar care îşi vinde sufletul în Berlinul nazist şi prin bordelurile tărâmurilor calde, Byrne devine un amalgam de opoziţii înspăimântătoare, nu mai puţin incitante, ce se topesc într-o biografie neclară, dar cât se poate de consistentă odată raportată la aşteptările contemporanilor săi de la noul tip de erou. Aventurile protagonistului devin un periplu ce îl alungă din sânul familiei simple şi fără orizonturi largi spre urgia Europei zguduite de ideologii apocaliptice. Face slalom printre capcane şi exact când vocea sa părea stinsă pentru totdeauna, după ce i-a trecut vremea, fiii săi gemeni îi duc moştenirea mai departe, prin urgia noii ordini artistice şi sociale, în care protestul faţă de convenţional ia forme pornografice, şocante, din care nu lipsesc tentaţiile unei alte dictaturi. De fapt, introducându-l în scenă pe Tim, unul dintre fiii lui Byrne, Anthony Burgess provoacă un dialog caustic şi exploziv cu avangarda postbelică, din care nu lipseşte privirea sfredelitoare îndreptată spre noile arte performative, spre mercantilismul ce preface arta în entertaiment lubric eşuat în morbid.

Ce te va impresiona la acest acest roman în versuri nu este doar contopirea viziunii lucide asupra artei contemporane cu moştenirea clasică, al cărei rol este foarte bine conştientizat de Burgess prin numeroasele trimiteri, ci şi evoluţia reflecţiilor despre civilizaţia occidentală, cât se poate de actuale chiar şi după mai bine de două decenii de la apariţia cărţii. Deşi începe cu tonul unui roman picaresc adus în zilele noastre, Byrne se rostogoleşte într-o avalanşă ce ia cu ea marile teme ale culturii europene şi canoanele marilor genuri literare, până ajunge la climaxul unei evoluţii stupefiante a perspectivei asupra umanităţii. Picarescul se preface într-o perspectivă coşmarească, presărată cu beneficiile intertextualităţii şi aluziilor la marile opere ale civilizaţiei eurpopene. Această perspectivă îl transformă pe Burgess într-un vizionar, capabil de a prezice marile tulburări ale zilelor noastre, printre care aşa-zisa ciocnire a mentalităţilor dintr-un continent reprezentat dintotdeauna de pluralism.

Momindu-şi cititorii prin trepidanta poveste a unui aventurier, Burgess ajunge să îi uimească prin talentul de a cuprinde, în mai puţin de 200 de pagini, toata zbaterea umanităţii, de la conflictele religioase la doctrinele distructive şi crizele unui trup epuizat, pe care le îmbină într-un stil insolit ce te face să-ţi imaginezi un musical avangardist, cu elemente clasice redefinite futurist. În romanul său se zvârcolesc atât o civilizaţie în derivă, cât şi un om devenit simbolul tuturor celor ce au văzut şi trăit prea multe, întotdeauna lucid şi pe marginea prăpastiei.

Byrne - coperta

NICIUN COMENTARIU

LASĂ UN COMENTARIU